Ursul brun european este o specie strict protejată de catre Convenția de la Bema. România a ratificat Convenția în 1993, dar abia in 2005 dreptul de proprietate asupra unui urs luat din sălbaticie a devenit ilegal in România. În același an, WAP (Societatea Mondială pentru Protecția Animalelor) s-a alaturat Asociației Milioane de Prieteni în proiectul “Salvarea urșilor captivi”, cel mai mare proiect de salvare, îngrijire și bunastare a ursului brun, din Europa.

Libearty este cea mai mare rezervatie de urși bruni din întreaga lume. Are 69 de hectare de pădure de stejar luată în concesiune pentru 49 de ani de la Primăria Zarnești, care a devenit astfel partener în acest proiect.  Peste 80 de urși au fost salvați în primii 10 ani de existența  Sanctuarului “Libearty”.

Biserica Neagră, unul dintre simbolurile orașului Brașov, este biserica parohială a Bisericii Evanghelice din Romania. Numele actual l-a primit după ce, în 1689, incendiul care a cuprins tot orașul a transformat-o într-o ruină. Inițial ea purtase hramul Sfintei Maria. După Reformă a fost cunoscută ca “Biserica Mare”, însa denumirea populară de dupa incendiu, ”Biserica Neagră”, a fost acceptată oficial in secolul al XIX-lea.

Biserica Neagră este cea mai mare constucție sacrală din România, cea mai mare biserică-hala la răsarit de Viena și unul dintre cele mai mari lăcașe de cult medievale de la domul Sf. Stefan din Viena pâna la Hagia Sophia din Constantinopol.

Strada Sforii este localizată in municipiul Brașov, România, între străzile Cerbului și Poarta Schei. Existența ei este atestată în documentele din secolul al XVII-lea ca un simplu coridor, pentru a ajuta munca pompierilor. Lățimea Străzii Sforii variază între 1,11 și 1,35 m, ceea ce îi conferă titlul de cea mai îngustă stradă a orașului Brasov. Strada Sforii, cu o lungime de 83 metri, reflectă tendințele de urbanizare a Brașovului medieval.

Cetatea Rupea este unul dintre cele mai vechi vestigii arheologice de pe teritoriul României, primele semne de așezări omenești datând din paleolitic și neoliticul timpuriu (5.500-3.500 i.H.). Prima atestare documentară  datează din anul 1324 când sașii răsculați împotriva regelui Carol Robert al Ungariei s-au refugiat în înteriorul cetății, Castrum Kuholm. Numele de Kuholom face referire la rocă pe care a fost ridicată: bazaltul. Documente din secolul al XV-lea menționează cetatea ca fiind un important centru comercial și mesteșugăresc, cu 12 bresle.